24 Mar

Anul Caracteristic

A trecut un an. Îmi amintesc și acum emoțiile cu care am trimis un e-mail de informare. De fapt, întregul an a fost o succesiune de emoții, oameni, întâlniri și provocări.

Activez de atât timp în acest domeniu, ascult oamenii și mă întreb dacă ei realizează cât de important este ceea ce fac și câte pot schimba cu planurile și visurile lor. În ceea ce privește parteneriatele pe care le închei, mă decid pe loc când cineva mă convinge cu ideea sa. Sunt unele proiecte atât de bune, care îți dau senzația că pot schimba atât de multe, că trebuie să îmi ofer susținerea, să mă implic în a le spune povestea.

Ultimii patru ani i-am petrecut în mijlocul oamenilor. Am participat la evenimente, am ascultat opinii, idei și, într-o dimineață, am realizat că în câteva colțuri ale orașului, în intervale apropiate, sunt programate întâlniri și interviuri la inițiativa mea. Acesta a fost un prim gând că îmi doresc să pornesc pe cont propriu.

Înainte să pornesc Caracteristic, m-am gândit, uneori, că poate fi greu, însă nu m-am întrebat niciun moment dacă mă pot descurca sau nu. Aveam un portofoliu stabil de clienți, oamenii mă căutau în baza recomandărilor și aveam conturate o mulțime de planuri. Provocarea a venit când mi-am dorit o echipă. Nu dormeam nopți întregi întrebându-mă dacă am ce să le ofer de lucru acestor oameni, dacă îmi voi permite să achit la timp obligațiile.

Pentru mine, comunicarea este precum o călătorie. Te poate conduce oriunde visezi să ajungi.

Acum, agenția aniversează un an, un moment de sărbătoare, dar în următoarea perioadă nu va fi liniște. Niciodată nu este în acest domeniu și acesta este farmecul lui. Lucrurile se schimbă de la zi la zi și, într-un fel, îmi dau seama că așa funcționăm cel mai bine.

Viitorul an Caracteristic mă găsește într-un nou birou. Odată cu mutarea, câteva clipe am privit pereții proaspăt zugrăviți și am realizat că anul acesta am învățat un lucru foarte important: să savurez fiecare reușită, oricât de mică și să mă bucur de moment, fără să mă gândesc la alte multe griji și sarcini în așteptare. Poetul Cristian Popescu spunea că cel mai frumos peisaj i se pare a fi tot peretele gol. Eu am văzut o oportunitate pe-un perete gol, într-o foaie goală, și le-am umplut cu speranțe, reușite, parteneriate. Cu un nume: Caracteristic.

Le rămân recunoscătoare tuturor celor care mi-au fost alături, mi-au oferit un sfat și au crezut în determinarea și pasiunea mea.

Mulțumesc și la mulți ani, Caracteristic!